Close
Comunicarea Nonviolentă este un concept creat în anii ’60 de către Marshall Rosenberg, doctor în psihologie, mediator de conflicte și lucrător pentru pace în zone afectate de război.
Comunicarea Nonviolentă constă într-un set de instrumente care să contribuie la calitatea relațiilor și a conexiunii dintre oameni, cu scopul de a lua în considerare nevoile tuturor și împlinirea acestora în mod pașnic.
Acest “limbaj al vieții” după cum l-a numit Marshall ne invită să ne folosim de ceea ce percepem în corp, să observăm cu ajutorul simțurilor noastre (văz, auz, miros) ceea ce ne stârnește reacții, trezește în noi anumite emoții. Emoțiile noastre sunt ca un beculeț de la bordul mașinii care ne indică ceva despre starea noastră interioară, despre nevoile noastre importante, care sunt împlinite sau neîmplinite în acel moment.
Sinonimele sale pot fi Comunicare cu Empatie sau Comunicare cu Grijă, și are la baza ideea că fiecare ființă, prin acțiunile pe care le întreprinde, încearcă să își îndeplinească nevoi sale importante.
Acestea sunt universale, fiecare om le are.
Din împlinirea lor izvorăște vitalitatea noastră, energia cu care ne trăim viața, plenitudinea interioară, ușurința de a face orice ne propunem.
Nevoile tuturor sunt in egală măsură importante, iar, prin acest mod de comunicare, ce poate deveni o filozofie de viață, căutăm strategii prin care acestea să poată fi împlinite.
Procesul Comunicării Nonviolente constă în 4 pași.
Înainte de a-i aplica, te invit să îți verifici intenția cu care îi pui în practică.
Este pentru a obține conectare cu tine sau cu cealaltă persoană? Sau este pentru a corecta sau pentru a obține ce-ți dorești?
Pașii funcționează atunci când sunt însoțiți de deschidere, de curiozitate, de dorința de a-l lua și pe celălalt în seamă și a conta amândoi, în egală măsură.
Într-un moment când se întâmplă ceva care nu-ți place, când cineva face sau spune ceva care te afectează, concentrează-te pe…
Este important să separi observația pură, realitatea așa cum este ea și cum ar fi, de exemplu, înregistrată cu o cameră video, de gândurile, judecățile, evaluările care sunt stimulate de ceea ce se întâmplă.
Așadar, bazează-te doar pe simțurile tale, în special pe ceea ce vezi și auzi. Și vezi separat gândurile și evaluările care-ți sunt stârnite.
În felul acesta, atât tu, cât și cealaltă persoană vă referiți la același lucru care poate fi observat, și scad șansele ca celălalt să aibă o reacție defensivă sau agresivă.
Ceea ce face să se rupă conectarea, acel împreună din relația voastră.
De exemplu, dacă îi spun fetei mele despre camera ei că “este mizerabilă, e mereu dezordine și haos”, cel mai probabil este ca ea să se apere și să spună că nu e mereu așa. Și gata, s-a rupt conexiunea noastră, eu sunt în judecățile mele despre cum e camera ei, iar ea este în încercarea ei de a se apăra de acuzațiile mele.
Un mod în care separ ce observ de ceea ce gândesc ar fi “Văd că sunt câteva jucării întinse pe covor, alături de hainele cu care ai fost la școală.”
Poți privi sentimentele care sunt stârnite de ceea ce observi, ca pe un indicator de bord, care-ți arată că ceva important pentru tine, o nevoie, o valoare, în acest moment este sau nu este împlinită.
Sentimentele rezonează în corp. Probabil că poți asocia o durere de umeri sau de spate cu sentimentul de copleșire, de prea mult, de oboseală. Sau îngrijorarea și frica se pot simți ca și cum te roade stomacul. Desigur, somatizările fiecăruia pot fi diferite.
Însă, senzațiile corporale sunt indicii ale emoțiilor tale. Care s-au trezit, fiind stimulate de ceea ce ai observat, și de ceea ce îți spui despre ce s-a întâmplat.
Nevoile sunt elementul central al Comunicării Nonviolente, pentru că orice acțiune pe care o facem este îndreptată spre îndeplinirea lor.
Toți oamenii împărtășim același set de nevoi, cu toții avem nevoie într-un moment sau altul, de siguranță, încredere, atenție, adăpost, hrană, odihnă, relaxare etc.
În exemplul cu camera fetei mele, dacă pun împreună pașii 2 și 3, văzând jucăriile și hainele pe covor, în mine se stimulează sentimentele de iritare și frustrare pentru că am nevoie de ordine și de cooperare în a menține casa curată și în armonie.
Pentru împlinirea nevoilor recurgem la anumite strategii preferate. Adică acțiunile pe care le facem ca să ne satisfacem nevoile.
Atunci când știm ce nevoi încercăm să ne împlinim făcând un lucru sau altul, avem mai multă alegere și chiar acces la o multitudine de strategii, la care poate nu ne gândisem înainte.
… este modalitatea de a pune în acțiune împlinirea nevoilor mele. Este un mod de a-mi asuma responsabilitatea pentru satisfacerea lor, invitând și altă sau alte persoane să contribuie la bunăstarea mea.
Este mai eficient să cerem ceva pozitiv, adică ce dorim să se întâmple, nu ceea ce nu dorim. Și e bine să fie ceva concret, care să poată fi făcut imediat sau în viitorul apropiat.
Știu că am făcut o cerință (și nu am emis o pretenție, o așteptare sau un ordin, care probabil că va rupe conexiunea dintre noi) atunci când am deschidere de a auzi un NU la rugămintea mea. Am mai multă deschidere de primi Nu de la cealaltă persoană cu cât sunt mai în contact cu nevoile mele, pentru că mă pot gândi la multe alte strategii disponibile.
Și, înțelegând nevoile, știu că un NU spus mie este un DA pe care celălalt îl spune altor nevoi ale sale.
Legat de camera fetei mele, aș putea să îi propun “Cum ar fi pentru tine să îți iei acum 5 minute ca să pui jucăriile la loc și hainele în dulap?”
SAU “Când ai vrea, astăzi, să pui jucăriile la loc și hainele în dulap?” pentru că vreau să țin cont și de nevoile ei și să îi ofer alegere.
Dacă pun toți pașii împreună, așa ar arăta începutul discuției mele cu fiica mea:
“Când văd jucăriile și hainele cu care ai fost la școală jos, pe covor, mă simt iritată și descurajată. Am nevoie de ordine și de colaborare, să lucrăm împreună ca să avem casa curată și să ne simțim bine în ea.
Când ai vrea, azi până la sfârșitul zilei, să pui jucăriile la loc și hainele în dulap?”
De aici, dialogul nostru poate continua, chiar sub forma unei negocieri, în care eu mă exprim autentic, fiind în contact cu sentimentele și nevoile mele, și am deschiderea de a o asculta și pe ea, auzind care sunt sentimentele și nevoile ei în acel moment. În felul acesta, am mai mari șanse să obțin colaborarea fetei mele decât atunci când folosesc judecăți, critici, așteptări și “trebuie” în privința a ceea ce aș vrea eu ca ea să facă.
Unde mai pui că, pe termen lung, acest mod de comunicare, cu intenție de conectare și cu atenția pe nevoile noastre, aduce conexiune, încredere, autenticitate, ascultare reciprocă, deci o relație de calitate cu a mea fiică.
Trainer Certificat Comunicare Nonviolentă
Solution Focused Coach
Trainer certificat Comunicare Nonviolentă
Terapeut prin Regresie Reconectivă
În fiecare modul video te vei întâlni cu Monica și Oana, cele două femei și mame, traineri, care te vor însoți pe parcursul acestui program. Ele ți-au pregătit:
Explicații teoretice bazate pe instrumentele Comunicării Nonviolente
Împărtășire din experiența lor personală
Exerciții pentru practica și aprofundarea temei
O practică săptămânală care să te ajute în clădirea relației pe care o dorești cu fiica ta
Programul care te ajută să ai o relație bună cu fiica ta la orice vârstă
