Ce mă fac cu controlul?

Perioada aceasta din viața mea este dedicată explorării relației mele cu controlul, cu intenția de a da drumul controlului și a mă încrede tot mai mult în fluxul vieții.

Oglinda mea cea mai clară este fiica mea de 12 ani, pentru că în relație cu ea se trezește cel mai des tendința mea de control. Cum, de altfel, bănuiesc că se întâmplă multora dintre noi, mamele.

De câteva seri facem un joc propus de ea, în care eu sau tati jucăm rolul ei, iar ea este în rolul meu, rolul de mami.

Iar ea, din rolul meu, mă imită foarte bine și aduce la suprafață exact acele lucruri pe care i le spun și pe ea o deranjează, o irită.

„Te-ai spălat pe dinți?

Te-ai spălat bine pe mâini?

Pune telefonul deoparte.

Ți-ai făcut temele? Fă-ți ordine în cameră, de câte ori să-ți mai spun?

Când ai de gând să-ți faci ordine în cameră?” pe o voce dramatică și certăreață.

Știu că jocul acesta este foarte benefic pentru ea, ca să-și proceseze emoțiile – de iritare, de copleșire, de frustrare, poate chiar de furie.

În același timp, este greu de dus pentru mine să mă aud prin percepția ei, este chiar dureros, să văd ce comportament controlator am uneori.

Stând azi cu greul ăsta ce mi-a rămas din jocul de aseară, am intrat în procesul de auto-empatie.

Da, îmi e greu să aud toate lucrurile acestea pe care le spun fetei mele. Și îmi spun în mintea mea că am o problemă cu controlul. Sunt control freak, ajutor, ce să fac cu asta?!

Când mă uit la această judecată a mea despre mine, că încerc să fiu în control, mă întreb oare ce nevoi încerc eu să-mi împlinesc fiind în control?

A fi în control este un comportament care se traduce în diverse moduri. În cazul meu, punând zeci de întrebări ca să mă asigur că fiica mea face ce „trebuie” ca să fie bine. Poate că la tine, dragă mamă, se manifestă în alte moduri, poate verificând temele sau lecția învățată pentru la școală, poate mesajele din telefon sau fiind la curent cu orice face fiica ta.

Te invit doar să conștientizezi cum anume se manifestă controlul în relația cu fata ta, fără blamare. Ci cu susținere, căci, hei, suntem în aceeași oală de mame, împreună, încercând să ne construim relații mai bune cu fiicele noastre.

Controlul nu este o nevoie, așa cum suntem obișnuiți de multe ori să spunem „am nevoie de control”. Însă este o strategie prin care îmi împlinesc mai multe nevoi.

În cazul meu, fiind în control cu fiica mea, încerc să-mi împlinesc nevoile de:

• A contribui la binele ei
• A o ști în siguranță
• A mă face auzită
• A avea grijă de ea
• Competență – așa cred eu că sunt o mamă „bună”

Acum, că stau cu atenția pe aceste nevoi, îmi dau seama că strategia mea de exercitare a controlului cu fiica mea, în fapt nu îmi împlinește cu adevărat aceste nevoi, poate doar pe termen scurt.

Însă, pe termen lung, lezează relația dintre noi două (pentru că ajung să o cicălesc și poate va ajunge să mă mintă, răspunzându-mi la întrebări sau să se ascundă de mine, ca să se protejeze de interogatoriu). În mod onest, nici eu nu mă simt deloc bine cu mine, făcând acestea. Mă aud rostind cuvintele și mă apucă tristețea și deznădejdea căci mă judec, spunându-mi „ia uite, iar am făcut-o, iar o bat la cap!„.

Așa că, duc procesul de auto-empatie mai departe și, din contact cu nevoile mele mă întreb…ce alte strategii aș putea găsi ca să-mi împlinesc nevoile de mai sus și să am grijă și de mine și de relația mea cu Eva, unde îmi doresc să cultiv încrederea între noi?

Momentan stau cu această întrebare și în conexiune cu nevoile mele descoperite în acest proces.

Pe care am de gând să le împărtășesc și cu fiica mea și să o invit la un dialog, în care să aflu cum este pentru ea, și cum am putea, împreună, să găsim alte moduri în care eu pot contribui la binele ei, să am grijă de ea, să o știu în siguranță, și să fim și în conexiune și cu încredere reciprocă.

Te invit și pe tine, dragă mamă de fată, să parcurgi acest proces al identificării nevoilor din spatele controlului. Și, dacă simți, să împărtășești cum se manifestă acesta în viața ta și care sunt alte strategii pe care le găsești pentru a-ți împlini nevoile și a rămâne în relație conectantă cu fiica ta.

În programul De la Mamă la Fiică dedicăm un întreg modul conceptului de nevoi, cum le identificăm și cum avem grijă de ele, astfel încât să le putem comunica în dialog deschis, celor dragi. Și, având grijă de nevoile noastre, să fim un model de urmat de către fetele noastre, viitoarele femei de mâine. Iată aici un extras din modulul 4 – Nevoile noastre ca femei și mame.

* Sursă fotografie www.canva.com